Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Am învățat să fiu singur
lăsat mai mereu de izbeliște
am învățat să fiu singur
că nu oricine are privilegiul acesta
și că atunci când cei mai mulți dintre oameni nu te pot înțelege
nu merită sâ încerci să te cobori la nivelul lor
am învățat că tăcerile sunt cel mai bun confident
și că orice cuvânt care nu îți este auzit
e ca o rană care nu se vindecă niciodată...
am descoperit apoi umbrele
cât de multă lumină încape în ele
și că pe întuneric gândurile vin mai ușor
am învățat să nu am nevoie de nimeni altcineva în afară de mine însumi
că zâmbetele pot fi niște simple măști în spatele cărora se pot ascunde monștrii
tocmai de aceea nu e bine să te uiți prea des în oglindă
sau că în timp chiar și mâna care credeai că te-a hrănit
va deveni doar o altă gură de șarpe
că în singurătate totul e mai primitor și solidar
și nu am fost niciodată mai aproape de absolut
decât atunci când eram ca un sfinx
în deșertul tăcerii
poezie
de
Gabriel Petru Băețan
din
Rugăciunea nefericiților
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice