Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Doare, da...
Doare, da, când se deschid bobocii.
Altfel, primăvara cum s-ar teme?
Altfel, dorul s-ar înfiora,
când răsare și pe ger, devreme?
Iarna ocrotit a fost bobocul.
Ce putere vrea să-l spargă, oare?
Doare, da, când floarea se deschide,
și-apărându-se, de-asemeni doare.
Doare, da, când de pe crengi cad picuri,
tremurând ca lacrime, cu teamă,
și de ram se-agață și se umflă,
și-altă forță spre pământ îl cheamă.
Grea-ndoiala, greu necunoscutul.
Când te-atrage-adâncul către sine,
greu s-aștepți tremurător pe-o creangă;
să rămâi e greu; să cazi, e bine?
Și când nu mai poți răbda, deodată
ți se sparg toți mugurii în soare.
Fără teamă se desprind de ramuri
stropii, într-o ploaie sclipitoare.
Uită ei sfială și-ndoială,
teama de o altă, nouă fire;
singuri și încrezători în sine
înveșmântă țărna-n devenire.
poezie clasică
de
Karin Boye
, traducere de
Veronica Porumbacu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice