Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Dor de o efemeră
Când trec pe strada ce mergeai spre casă
Îmi bate inima în pașii-ți ca de lied
Și tâmplele mă dor de liniștea de vid
Și nici văz nu mai am... Ah cum erai, frumoasă!
Privirea-mi șnurui pe asfalt ce-ai stins
Caldă nălucă-n zâmbetul de zână,
Mă adormind pe zebră, în crez că-i doar o strună...
S-aștept întâmplătorul, îmbătrânind de nins.
Am gât uscat de glas - oricum n-aveam nevoie-
Pluteam s-ascult fluid de note adulate
Ce-ncerc să prind din zbor, din clipe neaflate
Ce-ți sorbi pe undeva, o luni, o marți, o joie...
Tot un suspin alerg, pe unde mai treceai,
Crezând c-apari așa în mintea-mi schizofrenic.
M-ating de vânzătoare ce te serveau cucernic...
Sleit de dor adorm 'n depoul de tramvai.
Tresar buimac când mintea îmi joacă crude farse
Și-mi pare te zăresc ca oaza în deșert
Și mâna-ntind cu gândul, aievea mă deștept...
Nici nu mai am respir, îmi simt sufletu-n tarse.
Zâmbesc năuc, pierdut, la toți ce-aveai prieteni...
Aș da din viața-mi parte, doar un alint să am,
Să-mi spună un cuvânt, să-mi dea din tine un dram
De simț, d-ecou de gând... S-adorm senin pe ceteni.
Sunt singur, cavaler ce plâng în dos de-armură,
Schimonosit de-un zâmbet străin pe fața hâdă,
Crispată... doar parând prezența-n mintea-mi nudă,
Cu lacrimi pe sub pleoape și inima-n arsură.
Mă rog la tot ce-i sfânt să revii, voiajeră,
Chiar de-i periplul lung, am și apoi s-aștept
Și inima de-mi pierd, am sufletul în piept
Și el mi-e eternelul... În dor de-o efemeră...
poezie
de
Daniel Aurelian Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice