Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ai fost iubita mea
Te-ai măritat demult, ce mulți trecură anii...
Acuma pot să spun c-ai fost iubita mea;
Frumusețea ta e o toamnă călătoare
Prin răzlețe frunze când albesc castanii.
De-atâtea ori simțeam că mor, sau că înviez.
Inocent și liric ardeam în umbra ta...
Un înger trăia-n mine și mă ademenea,
Să mă simt cu tine, cu cât mă depărtez.
Se cască largi prăpăstii la care ai trudit.
Cad bulgării de beznă pe chipul tău în mine,
Iar din păcate vechi la care ai consimțit,
Dai farmec nou atâtor amintiri de tine.
Tot mai mult îmi pare că lumea-i nemișcată
Simt brațele curgând două aripi grele;
Târziul se desfată-n zarea-mpurpurată
Și e scrum amiaza vremurilor mele.
Nici măcar o umbră nu-mi este mărturie
Cum stam ascuns copil în gândul meu curat,
Iar stropii de idei în care ai colindat,
Îmi par răspunsul crud: așa a fost să fie.
Ești roata unei vieți ce nu se mai învârte,
O pagină absentă în cartea tăinuită.
Pe fire moi de gânduri brumă se așează,
Un sac de ani coboară geana să-mi sărute.
Gândul fără aripi de tine se agață,
Rebele vânturi trec mușcând fugar petale;
Din lumi obscure vii pe-o punte perimată
Cu stele-n loc de ochi și trup fluid de ceață.
Te-ai măritat subit, erai atunci frumoasă,
Ca cerul mângâios privit prin rămurele;
Ești din mine smulsă de alt destin aleasă,
Iar din copilărie, mireasa vieții mele.
poezie
de
Stelian Platon
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice