Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Lască Știuio
: Omul nu rămâne niciodată neatins de ideea că își pierde o bună parte din timp încercând să trăiască; totuși, mobilul care-i lipsește acestuia din încercarea de a descifra gravitatea situației este starea METAfizică alimentată de frământarea gratuită la care nu va obține niciodată un răspuns, cu atât mai puțin o pâine pentru a-și umple... timpul. Trebuie să recunoaștem: un disconfort epidermic nu poate fi decât reconfortant în vremuri de cumpănă. Astfel, știind că își pierde timpul, având noțiuni vagi despre ceea ce înseamnă "a pierde" și "timp", atenția lui este deturnată de la adevărata stare de lucruri: cum ar putea cineva să piardă un bun pe care nu-l are în posesie? Cum ar putea omul să-și piardă timpul, dacă nu a reușit încă să pună sub semnul întrebării, nici măcar preț de o milisecundă, puterea sa de înțelegere a unei himere de-o asemenea anvergură? Dacă nu are timp, omul nu are ce pierde. Dar dacă nu știe să piardă? Atunci natura timpului va fi pentru el cu atât mai străină cu cât imaginea-i reflectată în oglinda nopții îi va ascunde umbra care se învârte după soare întocmai ca orele după lumină. Pentru că nu timpul este entitatea care se scurge, ci omul însuși, cu tot ce are el de oferit seamănului său: sufletul în schimbul unei pâini și pâinea ca fisă, aflată în mâinile celor care se pot juca ore în șir, zile la rând, ani interminabili la aparatul cu marionete.
replici
, scenariu de
Ionuț Popa
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice