Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cânta poetul (Lui Adrian Păunescu)
Cânta poetul, tot ce mișcă
făcând abstracție de putregai.
Din raiul său mai trimitea semnale,
spre mult râvnitul vostru rai,
aripi de gând și lacrimi de cuvânt.
Dar cine să-l audă!
Pământenii cu antifoane în urechi,
gângănii în virtutea inerției,
sfâșie clipe în perechi
și-nalță ode bucuriei.
In lumea lui tot stând de veghe,
la zborul scund al clipei lor,
El, demiurgul tot mai crede
că întrupându-se în DOR
își va găsi la ei, pereche.
Și dând cuiva nemărginirea,
din ochii-albaști-ai vieții sale,
să facă pact cu omenirea
și s-o îmbrace-n lucii zale,
armuri care păzesc iubirea.
Se coborî la ei, ferice
cu-alai de cântece măiastre.
Atâția îngeri îl urmară
dar o pierdu pe-Euridice,
iubita lui verde-albastră,
trudită și plăpândă țară.
poezie
de
Ioana Voicilă Dobre
din
Darul meu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice