Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Dă-mi, iubito, vorbele îndărăt
Dă-mi, iubito, vorbele-ndărăt
Dacă și-au pierdut de mult văpaia
Că ne vine iarna cu omăt
Și-ai să vezi ce rece e odaia
N-ai de unde face rost de șube
Nu mai spun de lemnele de foc
Sunt sătul de câte am eu, bube
Totu-n viață e un fel de troc
Nu-ți oferă nimeni gratuit
Nici măcar un compliment în gaj
Dai ce nu-ți convine și ești chit,
Toată lumea cere avantaj
Dă-mi și luna ce-ți puneam în brațe
La-ntâlniri sau prin telepatie
Pasărea când scapă din laț, e
Alergică la orice colivie
Eu îți las grădina și terasa
Cu niscai oftaturi amintire
Rău că viața nu ne trece clasa
La capitolul conviețuire
Numai banca veche doar lipsește:
Au trecut probabil ostrogoții
Și-au luat-o ca să dea la pește
Nimeni n-a-ndrăznit să strige; - Hoții!
La ce bun să facem vreun bilanț
Câte ne-au unit și ne despart?
Plânge carul răsturnat în șanț
Paradisul nostru are capul spart
Ne-a rămas atât: copilăria
Ca un vis furat dintr-o grădină
Fiecare-și cere jucăria
Dar refuză partea lui de vină
Dă-mi iubito vorbele-napoi
Multe spune omul la necaz
Greu în unu' dar mai greu în doi:
Lampa noastră nu mai are gaz!
Dă-mi iubito vorbele-napoi
Când pornesc cu zorul olăcari
Și-am să-ți dărui Indiile noi
Și din Lipsca, niște icusari
poezie
de
Ion Untaru
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice