Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Numai ieri
Tremurând de frig
în inima ta ca o cameră goală
îmi aud ecoul atunci când îmi strig iubirea!
Numai tăcerile nu mai au ecou.
Ce grafic absurd are sufletul meu
dacă mă gândesc la tine.
Uneori alunec ca pe pârtie
pe nepăsarea ta.
Ajung undeva jos,
și încerc să mă agăț disperată
de struna care urcă.
Ce escaladă banală!
Când gem
în imensul spațiu al creierului tău
înghesuită de tot felul de informații
înțeleg că am prea puțin loc acolo.
Abia după ce îmi aduci sufletul acasă.
Azi.
Realizez ecoul.
Tacerea.
Golurile.
Aglomerația.
Pentru că ieri
naivă,
în brațele tale
credeam că Te iubesc!
Eram fericită.
Numai ieri!
Îți desenez chipul pe oglindă.
Mă văd printre liniile curbate
ale trăsăturilor tale masculine.
Zâmbesc incontrolabil de gol
La gesturile tale comune
și...
Habar nu am cine ești!
Poate că nici nu vreau să aflu!
poezie
de
Anna Panovici
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice