Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Așa e viața la stână
Se-adună norii grămadă
Peste sat și peste stână,
Pufoși, albi, ca de zăpadă,
Nu prevestesc o zi bună.
Se-apleacă crengile în pom,
Frunzele încep să plângă,
Sub streașină stă un om
Cu crucea în mâna stângă.
Cerul fulgeră și tună.
Parcă nu e zi, e noapte.
Se pornește o furtună
Care seamănă a moarte.
Vântul smulge-acoperișul,
Culcă la pământ copacii,
In ploaie zbiară vițelușul
Și-i pitit sub burta vacii.
Grindina lovește câinii,
Măgarii sunt niște statui,
Adunate-n țarcul stânii
Mioarele parcă-s momâi.
De sub streașină, ciobanul
Se roagă cu crucea-n mână,
Să nu-i omoare cârlanul
Care-a plecat de la stână.
S-a speriat rău de tot
Când a început potopul.
A plecat cu ham cu tot.
Ca trenu-i era galopul.
Când ploaia-ncet s-a potolit
Și cerul s-a mai luminat,
Cârlanul, singur a venit
La stâna de lângă sat.
Oile ies la pășune
Pe pajiștea înviorată.
Câinii-au grijă să le-adune
Cu măgarii laolaltă.
Parcă nimic nu s-a-ntâmplat.
Viața curge înainte.
Muntele s-a luminat,
Soarele e mai fierbinte.
În sat munca iar pornește,
Oamenii repară casa,
Pe copii i-adăpostește
Și-apoi le așează masa.
Așa e viața la țară.
Mai aspră câteodată.
O trăim din iarnă-n vară,
Cu bune-rele, laolaltă.
poezie
de
Dumitru Delcă
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice