Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Florie
Se-ncarcă aerul de timpuri panselate
Săpate-n început de treze-n aburi, glii
Sub plapuma topită în reavăn de florii,
Buchete... parfumând priviri amorezate.
Se umple sunet spart de movii, toporașii,
-Viorile strunate în palme de copii
Cu alte flori de câmp- petale de florii
Înveselind morminte și celebrând urmașii.
Se strigă flori pe străzi, prin văruite case,
De-un mistic acanonic, de dragostele vii
Se cheamă-n delicate apelurii de florii
O dată-n calendar și multe... și amoroase.
Străbate iar mirosul de spuma de dantelă
Spălată și scrobită de pururea-mi mamare
Când se-mbrăca-n ajun de Paște; era floare,
Căci Floarea o chema, lu' Cucu, glas de mierlă...
... Ce îmi cânta legende doinite, a lui Jianu,
Când își găsea din timp, că doar muncea, zglobie;
Nici vârstă nu avea, cu spate adus, florie,
Veșnică gazdă, vraci, ce da în cărți tot anu'.
Din ea am deprins laic de sfinte sărbători,
Se primenind curată duminici azurii
În negru, cu tiv alb, brodat și ii florii...
Și-mi bântuie și acum mirosul ei de flori......
Mă-nchin, genunchi zdreliți, la nume de fiori.
poezie
de
Daniel Aurelian Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice