Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
* * *
O, trecător, cât îmi semeni
Cu ochii plecați în pământ...
Și eu mi-i plecam, de asemeni.
Oprește-te lângă mormânt,
Din orbul găinii - anume
Citește - și maci adunând:
Mă cheamă Marina pe nume
De când m-am născut pe pământ.
Să nu-ți fie teamă... Din hume
Stafie n-oi crește subit,
Prea mult mi-a plăcut pe-astă lume
Să râd când e râsul oprit.
Și flăcări mi-au curs lungi în vine
Și plete jucat-am în vânt
Am fost doar cândva! O, străine
Oprește-te lângă mormânt!
Sălbatic un lujer îți smulge
Și fructul la buze să-l duci
Căci nu afli fragă mai dulce
Ca fraga crescută-ntre cruci.
Dar nu zăbovi în suspine
Și nu-ți pleca fruntea în piept;
Gândește-te-n treacăt la mine
Și uită - e mai înțelept.
Cum cade apusul de soare
Din colb auriu pari țesut.
O, fie să nu te-nfioare
Cuvintele mele din lut...
poezie celebră
de
Marina Țvetaeva
din
Poezii
, traducere de
Ion Covaci
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice