Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Pierdut icoană
Ce zgomot surd îmi dă fiori
Și-i repetat și-i miez de noapte?...
Stau cu prieteni la o carte,
Cum stau în viață adeseori.
E un sinistru neînțeles
Ce bubuie în suflet, tâmple,
De mister ce-ar putea să-ntâmple
Pe-asfaltul morții-n contrasens.
Am parcă o străfulgerare
De suflet ce-mi cedează straniu;
Aieve aud geamăt în craniu
Și fug în buhăit ce doare...
Alerg, nu știu de ce am frică
D-un neștiut ce-l presimt rău...
Mă-ndrept ca sunet spre ecou;
Simt inima că-n hău îmi pică.
Impact după impact din nou
Văd roți ce sfârtecă din trupuri
Cum solzi din aripi își pierd fluturi...
Mă metamorfozez erou...
... M-arunc printre mașini nebune
Ce aleargă, calcă și zdrobesc
Două grămezi... și izbutesc
Să văd în noapte două... urme.
Nici nu mai sunt forme umane,
Doar două umbre de movilă;
Întrezăresc cu greu copilă
Turtită-n sânge și creioane...
... Are-un rucsac împăștiat
Cu coli, caiete de desen
Și lângă trup de-om mutilat
Stă o icoană veche-n lemn...
... Și plâng și țip și vreau să mor;
Îs în prag să fiu zdrobit de faruri
Prin negura cu moartea-n daruri...
Mă doare capu-ngrozitor!
Mă uit pierdut în sine, în jur,
Urlu la nebunia fugii;
Nimeni n-ascultă țipăt rugii...
Le caut suflete împrejur.
Aud sirene și amorf plec,
Mă-ntorc în lumea celor vii;
Îmi văd ghiozdanul la copii...
Mă mor, în lacrimi mă înec.
PS.
Pierzare-n duet în timp real pe DN1,
Într-o noapte de groază din 2001.
poezie
de
Daniel Aurelian Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice