Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ucenicul
Tu, marele bijutier
Al diademelor cerești
Tu, care veșnic șlefuiești
În cosmicul atelier,
Primește-mă ca ucenic,
În nopți de taină să mă-nveți
Canonul sfintei frumuseți
Să scot podoabe din nimic.
Și-așa trudind la cizelat,
Slăvitul meu stăpân și domn,
În zori să picotez de somn
Cu praf de stele pe halat.
Tu, care dăscălești artiști
Și-ți iei la glorie părtași
Vizionarii uriași
În geniul cărora te miști,
Cuvinte dă-mi să le-mpreun
Fierbinți de-ntâiul suflu viu,
Dă-mi să le văd cât nu se scriu
Și să le-aud cât nu se spun.
Din matca lumii să le chem
Și-n duhul ei să le trimit
În constelații de sonet
Și-n căi lactee de poem.
poezie celebră
de
Nichifor Crainic
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice