Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sonetul VI
Vedem cum moare-un lucru-nsuflețit,
Când sufletul de corp i se desparte;
Sunt corpul, tu ești cea mai bună parte:
Unde te-ai dus, o! suflet mult iubit?
Nu mă lăsa sleită și departe,
Ca să m-ajuți când totul s-a sfârșit,
Să nu-ți lași corpu-acestui joc greșit:
Redă-i tu partea lui cea fără moarte.
Dar fă, iubitule, ca întâlnirea
Să nu primejduiască fericirea
Și nu asprimea să-i deschidă drum,
Nici patima, ci grația sfioasă
Spre mine-ntoarcă fața ta frumoasă,
Cândva-ncruntată, zâmbitoare-acum.
sonet
de
Louise Labe
, traducere de
Ștefan Augustin Doinaș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice