Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Joc de șah
Stranie frunză mi-a fost cândva inima,
Ah, albele negrele, negrele albele și nevăzutul jucător,
Locuiește-n turnul umbrelor ce le conduce,
E-n marea-i tactică unicul vrăjitor?
Statuile negre ies dintr-o cetate,
Câte impasuri de când adversarul indiferent de mai înainte
Îmi întunecă spațiul cucerit, pozițiile de remiză,
Cad figurile de lumină în necunoscute morminte.
Repliat într-un colț, mă-nvârt în axa speranței.
Aș refuza să-mi fie anulat vreun pas greșit,
Nici în fluctuații albul nu-și risipește onoarea, nimbul.
Indulgența adversarului ar fi absurd sfârșit.
Dar pe cine-am învins și cine mă-nvăluie-acum cu negrele piese?
poezie clasică
de
Bazil Gruia
din
Almanahul "Planeta Șah"
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice