Începe să miroasă a primăvară
începe să miroasă a primăvară,
pe glesnele copacilor mugurii respiră,
vântul trece-acasă să se culce,
soarele zâmbește printre plopi
și ca-n oglinzi de-argint
își încrucișează razele,
peste pulberea albastră a gâzelor,
mijește iubirea-ntr-un cuib de salcâm,
printre frunziș,
o fântână albă de granit
plutește prin aer ca un megalit,
cu o cumpănă care sprijină cerul,
flăcări de aur viscolite
se joacă pe suprafața apei
în unduiri melancolice.
în ceruri largi ecoul se desface,
spărgându-se de aerul tare al dimineții,
zările se așează
pe treptele sălbatice ale naturii,
începe nuntirea, iubirile, dragostea.
cu aripi de aur,
acestă iubire își desface pletele
ca niște frunze galbene de laur,
cu gura sălbatică și pieptul cald,
topindu-se-n luceafărul de ziuă.
albastre ceruri se zbat în fântână,
se leagănă iubirea furtunos
în doldora de pasiuni celeste,
cu pielea aramă goală,
nud proaspăt, blestemat,
îmbrățișat de veșnicul bărbat.
|
Module dinamice