Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Petiție în van
Viața-i de-a dreptul cutremurătoare;
Un cifru fără cheie, de damnat,
Iluzie perpetuă de-un "existat"
Cu care te complaci perfid... până se moare.
Își joacă rolul ilegal chiar de ți-e scris
Și o semnezi c-un nume fără noimă;
Nu corespunde scopului, e-un cânt de doină
De jale... întreruptă de-o credință-n paradis.
E-un echilibru șubred ce-ți procuri
De unul singur printre alții ai tăi, creduli,
Cu toții contractanți, la fel de nuli,
De miliarde de sentințe... fără legi și fără juri.
E cel mai important bun de-un Pământ
Ce nu știe decât de roata-i ciclu;
Născând, murind, tot ce are-ntr-un periplu,
Să preexiste... n-acordând vreun legământ.
Oh, ce de genii, de la Einstein la albină,
S-au perindat cu toții, indușii în eroare,
Ascuns-având, nedrept, ziua când "EU" le moare...
Și nu s-au revoltat... perpetuuându-și vină.
Ca zeci de mii de miliarde dispărute
Mă mor la rându-mi de-un trupesc necaz
Și-aș cere socoteală ferm, de la obraz,
Către un ce... sau cine ține datele oculte.
Am dreptul, cred și cred într-o credință,
Să-mi știu traseul contractat și nesemnat,
Cu clauze și dată... nu doar "întâmplat";
Că-l merit... prin câștig curat, din suferință!
Sunt un nevinovat ce-am fost creat ofrandă
Și-am sufletul cam cât o Galaxie
Și tot nu pot să fac din viața mea o bandă
Fără sfârșit... căci moartea nu învie.
E-un astăzi fiindcă-i azi că ești și tu,
Există fiindcă ești, c-altfel n-ar fi,
Sau nu știu, dacă e și tu n-ai fi, mai știi
Există, e... da?!? Sau doar există... nu!?!
Acum o știu din proprie experiență
Căci mi s-a dat un sol neașteptat;
Se pare-a fi contractul expirat
Și-s încă tânăr... și n-am penitență.
Ah Doamne... zic -așa cum zic mereu,
Dar făr-a ști precis de ce-o făceam-
De totul mi-ai fi spus direct, mă alegeam
Etern reprezentant contractual... Un comis zeu.
M-aș dedica pe veci către oricine
Să-i fiu chezaș pe merite și suflet,
Să-i spun pe șleau de termen, de cât umblet
Va avea parte... Așa cinstit, cum se cuvine!
M-aș da definitiv neantului și aș uita de mine,
Dar nu știu dacă plânsu-ajunge; cine intervine, către cine?...
poezie
de
Daniel Aurelian Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice