Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Treceri
Mă trec pe zi ce trece cu oră sau minut,
Stingând dintr-un menit de vis crepuscul
Și numai eu mă văd încă de la un prim sărut;
Mă trec pe lâng-oglinzi și trag cu ochiul
Și m-amăgesc că sunt mereu același, retușat minuscul
Zicând; "Sunt mult mai bine c-alții!"... Mi-e deochiul!
Mă trec o genă în urme de urmași
-Ce-ar fi ai mei- m-aseamăn, omenire
Dar tot eu nu-s de-al lor, nu-i am chezași...
Mă trec cu un profund, adânc, regret
Că nu rezist când știința va cunoaște nemurire...
Mă păcălesc că vreau... C-o să mă mai repet.
Mă trec, nevrând s-o fac cu obstinență
Crezându-mă deasupra celor ce-au trecut și s-au uitat,
Dar n-am alți aliați, nu-i nicio penitență;
Mă trece gândul c-au fost toți la fel,
Gândul; "Ce unici suntem, pierderea-i un prematur păcat!"...
Și am ascuns răspuns, verificat... Nimic nu-i eternel!
poezie
de
Daniel Aurelian Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice