Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ne transformăm, și idolii ne mor...
Istoria ne cântă imnuri negre,
Le-am învățat... și parcă nu mai dor.
Din lutul caracterelor integre,
Ne transformăm, și idolii ne mor.
Cărări necunoscute luăm în turmă
Și pași-i risipim fără de rost.
Privirea nu mai caută în urmă
La amintirea celor care-am fost.
Unde ne sunt Brâncușii și Cioranii,
Un Eliade, Coandă, sau Enescu?
I-acoperă cu nepăsare ani
În nemișcate firi de Grigorescu.
Din dorul nesecat de Eminescu,
Stăpânul frumuseții din cuvânt,
Mai inventăm forțat un Cărtărescu,
Să ținem adevărul, jurământ.
Câți Titulești mai sunt în fruntea țării,
Și câți mai au respect și omenie?
Chiar și nemorți îi dăm în dar uitării,
Nici amintirea rea nu-i mai invie.
Ne transformăm, și idolii ne mor.
Speranța-n noi e parcă adormită,
De n-o trezim... și stăm în jocul lor,
Ne risipim istoria clădită.
poezie
de
Marin Bunget
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice