Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
S.O.S
Prietenă, îți dărui acest poem de nea
să-ți încălzești picioarele mici-Norvegia-
al tău e păru-acesta și-aici zâmbești tu, mamă,
și fericirea mării ți-e zâmbetul. Mi-e teamă
că-o să-mi rămână numai oceanele de lână,
reni ar putea ucide a mâinilor stăpână,
sângele pălmuiește haosul primitiv,
urăsc aceste ghețuri care mă fac captiv
ce face-un înger vântul de corzi când îl anină,
de amintire linsă e pielea ta marină
prietenă, greu tare întinerim, mai sunt
în dejnădejde brațe plutind și ochi. O, cânt
până când viața strigă dup-ajutor, tăcere,
o, cânt al celui care renunță, dacă piere
de artă frumusețea să piară-atunci. Fanarele
în sângele pavajelor strigă. Pentru vasul
ce pleacă nu-i a bine. Să scape cine poate!
Cerul își pune albele-i cravate.
poezie clasică
de
Benjamin Fondane
din
Poezii în limba franceză
, traducere de
Virgil Teodorescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice