Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Inelul cu safir
În raze arămii de-apus când am plecat,
Inelul cu safir în deget ți l-am pus
Și-am spus: "Să te gândești mereu
La cel ce ți l-a dat".
Și-n raze arămii de-apus
Încet m-am dus.
Dar când departe,-n luptă,-nflăcărat
Muindu-mi spada-n sânge de păgân,
Mi-am scris temutul nume-n cartea de eroi,
Tu... ai zvârlit inelul cu safir
În fundul lacului din parc.
Dar nimfa lacului l-a prins pe când cădea
Și ți l-a pus în sân
Pe când dormeai pe mal.
Apoi, târziu, când eu zăceam străpuns de lănci,
Străpuns de-nveninatele săgeți,
Tu ai zvârlit inelul cu safir
În fundul râpei negre și adânci
Din care iese abur otrăvit,
În care și ecoul a murit.
Dar hidra fioroasă l-a găsit,
Și-ncet târându-se pe stânci,
Ți l-a adus, - și ți l-a pus în sân
Pe când dormeai într-un hamac de flori.
Dar tu ai azvârlit din nou,
Ai azvârlit inelul cu safir
În fundul unei gropi din cimitir...
Și-acum, când eu sunt mort și putrezit,
Și când tu dormi în caldul tău alcov,
Nu te trezi, căci spectru-mi a venit
Să-ți pună-n sân inelul cu safir.
poezie clasică
de
Eugeniu Speranția
din
Antologia poeziei simboliste românești
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice