Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ego risipit
Deși știi bine despre risipire
de timp,
despre amăgire,
crezând cuvintele din file
de cărți,
multe citite,
sau trăite...
nu poți să-nvingi
-cu nicio-mpotrivire-
treceri de multe zile
pierdute,
dând vina pe sorți...
ce-n timp ai vrea să stingi.
Ce scumpe știi că sunt
minutele
în scurgere definitivă
și te-ncânți
privindu-te-n oglindă,
tot crezând
că ești același,
-nevăzând trecutele
și dimpotrivă-
ca un vânt
viața-ți se perindă
într-un scufund,
înconjurat de-ai tăi,
la fel de lași
și tu te lași, te lași...
Cu câtă ușurință,
prin program
se pare,
suntem abili să ne mințim
făcându-ne din neputință
impresia că nu-i nimic,
nu ne-am schimbat c-un gram,
că nu îmbătrânim,
suntem aceeași ființă...
Dar nu -din întâmplare-
până la ziua de-un declic;
când frumusețea-i dusă,
nimeni nu te-ascultă,
nu te caută
sau te evită
sau devii o sursă
de pagubă...
sau nedorită,
sau prea multă...
Este malignul
presimțit
de care-ai frică
și-l ascunzi
-chiar dacă îl refuzi
nepregătit-
și-i zici "destinul",
ce nu te mai implică,
ești la asfințit...
Oh, ce păcat
de cum te-ai păcălit
să îți porți singur pică,
n-ai realizat
că trecerea-ți prin spațiul lumii nu t-explică,
-de timpul nu ți-ai luat,
și știi oricum că-i infinit-
să fi ieșit din raftu-ți prăfuit,
să te fi etalat!?!...
poezie
de
Daniel Aurelian Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice