Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Nesfârșit de-o iarnă
Urme-adânci înfundate-n înnouratul, pudratul de puf,
Peste câmpu-n scaieți rari, brun-strâmbii și rupți,
Se acoperă-n treacăt de viforul plin de năduf
De-un ianuarie crud, repetat nesfârșit, ani de ani... tot mai scurți.
Înapoiul se pierde, se ascunde cu praf de ce-a fost,
-De-alb de vată ce piaptănă-n scrâșneul rece de vânt-
Doar în față-i scăparea-nentinatului, neantului frost,
Așteptat să se calce... cu frica de caldul, din negrul mormânt.
Și ochii îngheață-n tăiș de-alburii cataracte
Strânse-n pielea ce crapă-n ridate înghețuri,
Cu crezul că-ntorsul privirii-napoi, în antracte,
E-o sursă d-elan... de sărit de arșituri de viețuri.
Și-i lung anotimpul și-i culmea și-i ultim și-i greu
Și nu mai e nimeni în jur, sunt un spate de dune
Bântuite deja de trecut, ce-l ajunge în veșnic mereu,
Cu-ntrezare de-o pâclă de ceață... cu negrul ce soarele-apune.
Doar urlete-ncet, neauzite, se sting într-un bocet
Când albul se cască-n crevasă de hău, de adânc...
Sleit de pasajul imensului câmp răsădit, când și când, într-un scâncet
O sperietoare de aduceri aminte-s doar... două bețe din crâng.
Și e dus, dus, gerarul de-un nimeni aduceri aminte
Pe falsuri eresuri-credințe că-i totul etern
Și-i numai o boare de calciu-împietrit, doamne sfinte,
Sau picul de-un gând, mai frugal... zi de zile ce cern.
Pe câmpul albit, plin de dune, cu crengi în crucișul de lemn...
poezie
de
Daniel Aurelian Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice