Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Menestrelul
Să-mi dați un strop de vin și pâine,
ca unui menestrel hoinar.
Eu doar trăiesc de azi pe mâine,
de griji și soartă n-am habar.
Am fost odată om cu stare,
aveam nevastă și copii,
dar m-au gonit în lumea mare,
războaie crude și urgii.
Am fost în lupte, printre leșuri
privind la câmpul plin de sânge,
am dobândit noi înțelesuri
și am pornit pe strune-a plânge.
Eu am văzut putreziciunea
nenorocirii și durere
și-am înțeles deșertăciunea
vieții fără mângâiere!
A povestit întreaga seară,
de vremuri aspre, de războaie,
acordurile de ghitară,
scânceau prin picurii de ploaie.
Un strop de vin și-un colț de pâine
i-au dat ferindu-l de șiroaie,
ca oaspete de azi pe mâine
în șură, pe un braț de paie.
Dormea chircit, visând pesemne
la viața lui cea zbuciumată,
și pe obraz îi lasă semne,
o lacrimă adevărată.
Atât a plâns, un bob de jar
cât răul din întreaga viață.
De griji, de chinuri și amar,
el uită până dimineață.
În zori se-nchină și pornește.
Nu știe unde-l duce pasul.
Din loc în loc îl omenește,
mulțimea să-i asculte glasul:
- Eu nici nu cânt, doar povestesc
de câte-am reușit să strâng.
Prin lumea largă rătăcesc
și traiul meu pierdut îl plâng.
poezie
de
Ovidiu Oană
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice