Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cerbul cu soare în frunte
Străbate arcașul în goană zăvoiul,
Gonind după cerb într-o aprigă luptă,
Mai iute ca el îl zorește copoiul
Și-l mănă la vale pe calea abruptă.
Făcuse pe seară prinsoare că-n munte,
El singur și câinele său cel temut,
Ucide-va Cerbul cu soarele-n frunte.
Apoi a plecat să se roage tăcut.
În zori, cu tovarăși spre câmpuri pornește,
Bat pinteni prin iarba ce roua ridică,
Cu cornuri și goarne prigoana-și vestește,
Spre cerbul ce-n codru se-ascunde de frică.
Pe șapte hotare se-așează hăitașii
Să mâne jivina spre falice steiuri,
Pornirea sa crudă le-ndrumă azi pașii
Căci vor să-l dea mort pentru crude temeiuri.
În fiece an au avut rânduiala
Să deie pe cea mai frumoasă copilă,
Zălog pentru cerb, să își vindece boala
Și-apoi s-o ucidă de-i fără prăsilă.
Iar anul acesta pe cea mai gingașă
Frumoasă din țară cerut-a ca preț,
Pe fata pe care arcașul acasă
O vruse mireasă-n palatu-i măreț.
Așa că pornește cu arcul și calul
Și câinele doar pe cărări nepătrunse,
Cu două săgeți a răpus animalul,
Salvând pe miresele-n peșteri ascunse.
Și-și vede și draga întinsă pe patul
Ca bestiei în seară jertfită să-i fie,
O saltă în brațe și-o duce-n palatul
Gătit pentru nuntă, onor, veselie.
Urmarea-i știută, orații și prunci
Și-i spusă de barzii cu tâmple cărunte.
Rămasă-i în lume prin veacuri de-atunci,
Legenda cu Cerbul cu soare în frunte.
poezie
de
Ovidiu Oană
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice