Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Treptele dăscăliei (colegilor mei, dascăli)
Un dascăl are-n viață trei etape
În care toată truda lui încape.
În prima parte, chiar la început,
Când este mai curând nepriceput,
E-ncrezător, e tânăr și tenace,
Și-așa cum știm, elevilor le place.
El are-acum de studiat o groază
- Că n-o să stea pe loc, precum o loază--
Examene de grad și masterate,
Planuri de lecții sau vreo facultate,
Să se căsătorească... dar atunci
Îi trebuie casă și să crească prunci
Abia dacă mai gustă din concediu...
Și trece-astfel rapid, în stadiul mediu.
A doua parte-a dăscăliei poate
Să aibă rezolvare-n prima parte,
Apoi destinul, cu a sa poruncă,
Îl trece-acum și mai vârtos la muncă;
Pe chip și-a instalat un zâmbet fad,
- Că știe, colțurile gurii cad--
Să facă o impresie mai bună,
Că la catedră treaba merge strună,
Nicicând nu-i obosit, el poate multe,
Să strângă-n el, să tacă, să asculte,
Să se supună șefilor cu zel,
Că are-experiență, e model.
Îi cresc copiii personali și lui,
Îi controlează, nu-s ai nimănui,
E de folos acasă strategia,
Că vâră-n ei toată pedagogia!...
Așa e el școlit și vrei, nu vrei,
Rapid îl vezi trecut în stadiul trei...
Acum e poate-un pic mai dificil,
Că intră-n scenă dascălul docil,
Numărătoarea inversă-i cea care
Dictează cum se poartă fiecare.
Se ține tare într-o cursă roză,
Nici gând de bătrânețe sau scleroză.
Ar vrea să fie cum a fost odată,
Dar e bunic și are și nepoată,
Acum e socru, nu numai părinte,
E plină mintea-i de învățăminte;
Iubirea de catedră e adâncă,
Chemarea școlii e în suflet, încă.
Dacă-i așa, precis și-a atins țelul
Și n-o uita de-a pururi clopoțelul!
poezie
de
Gabriela Gențiana Groza
din
Peregrini prin timp
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice