Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Diana și tristețea absolută
am ajuns la petrecere destul de târziu,
am avut nevoie de o cămașă nouă și am colindat toate magazinele de vechituri,
într-un final am găsit.
mi-a deschis un valet îmbrăcat bizar ce fuma trabuc și abia se mai ținea pe picioare,
în piscină pluteau tot felul de haine iar lumea se bucura de puterea de penetrare a
banalului.
la primul etaj era plin de eleve de la liceul cu predare în limba germană,
astea veniseră însoțite de bărbați ce le puteau fi părinți.
una dintre ele machiată strident și purtând o rochie deja sfâșiată
m-a invitat să facem turul de onoare pe o bicicletă fără ghidon.
am râs ca un pelerin căzut într-un canal colector de dame de companie
și i-am arătat un semn universal din care a învățat să stea deoparte de mine.
apoi te-am căutat prin mulțimea împerecheată de gesturi mărunte,
te-am căutat pe sub mese,
te-am căutat în privirile rătăcite ale unor drogați nefericiți,
chiar și în partiturile celor ce cântau jazz,
chiar și acolo,
te-am căutat.
tu stăteai liniștită ținând în brațe o păpușă fără cap,
lamele folosite străluceau în lumina cleioasă a lunii.
câinii lătrau năuciți de noua fantomă ce își caută loc într-un cartier vestit pentru
toleranță
iar eu, ca de obicei, ajunsesem prea târziu.
la înmormântare s-a servit șampanie iar serviciile funerare au fost de excepție
au lipsit doar prietenii și Dumnezeu,
în rest toți au fost prezenți și au aruncat cu bolovani într-o groapă infectă.
am plecat ultimul,
îmi era frică să nu îți fure cineva florile de pe mormânt
dar de data asta ai avut noroc.
poezie
de
Eduard Dorneanu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice