Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Unduiri de penel (graficianului Virgil Tomuleț)
E tare mult de când pânza,
în imaculata ei naivitate,
aștepta nerăbdătoare
primele unduiri de penel...
Atunci, întru începuturi,
gândurile, fuioare
ușor vălurite,
lunecau alene,
dinspre tâmpla artistului
mlădiind tremurul
mâinii încordate...
Clipă de clipă,
ochiul lui,
încărcat peste poate de tonuri,
se deschide spre univers
și clipește mai rar,
tot mai rar,
sărac în odihnă;
Pe neaua șevaletului
se țes imagini surprinzătoare,
daruri miraculoase
în unduiri de penel.
Aflat acum
în livada rodită a talentului
își stăpânește-anevoie bucuria;
îmbracă iar
haina din noaptea de Ajun
când cu-aceleași mâini
meșteșug în meandre,
mângâia daruri
pregătite în taină,
unduiri de penel...
Pornește discret,
abia atinge câmpia virgină
a tabloului, mai apoi,
împrăștie îndoieli
înscriind linii precise.
Picuri stârnite din suflet
umezesc unduiri de penel;
asprimea chipurilor desenate
se topește ușor,
mai ușor,
în timp ce linii molatice
prind pentru vremuri tărie,
definesc mesajul artistului,
ostoiesc nerăbdarea penelului,
stăpânindu-i vibrațiile.
Candoarea-i învăluie
opera,
alintă imaginea
precum mama o face
cu pruncul
abia ce-i născut...
Uneori se revarsă ape,
se cutremură umerii Geei,
fulgere stranii luminează
sfere nevăzute.
El însă, făuritorul de artă,
mai rar mângâiat pe cerbice,
e soldatul în post...
Creionează cu sârg muguri de nemurire
și le înghioacă în miez de tablou,
daruri acelora ce vor să primească
unduiri, unduiri de penel...
poezie
de
Gabriela Gențiana Groza
din
Brevi finietur
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice