Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Închisoarea albă
Iubesc închisoarea din sufletul tău
Ea nu dă voie nimanui să iasă,
Cu porți de fier, dar cu ferestre...
Trăiesc în ea, ca într-o casă.
Nu vreau să evadez, chiar dacă...
În frig și-n foame, acolo singura-ș rămâne,
Iar dacă termenul îmi expiră...
Te rog să mă mai lași pân' mâine.
Arestată în secția inimii... Ce numar am?
Care e crima? A câta detinută sunt?
Ași vrea ca să îmi dai pedeapsă:
Să mor aici cu păr cărunt...
Mi-am creat singură cămașa de certuri,
Când o îmbrac dimineața, încep să visez,
Sunt vulgara și rea, a treia la număr,
Mă așez pe-o piatră, și te fumez...
Văd oameni noi, mergând prin tine,
Conștiința începe-a mă-ntreba:
Cum aș putea să fur o închisoare,
Ca să fie doar a mea?
Iubesc închisoarea din sufletul tău,
Chiar dacă în tine căldura e rece
În închisoarea ta pură, și albă..
Eu sunt demonul care nu vrea să plece...
poezie
de
Anna Panovici
din
Sfârșit de Autograf
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice