Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Către seară, mă așez la picioarele tale...
aș vrea să ies la plimbare, și ea, răsturnată adânc
în fotoliul de unde privește, prin neștiutoarea fereastră,
chipurile, în vremea din fața ei, să mă urmărească
trecând, pe străzi bântuite de ploaie. și cu ochiul stâng
eu urmărindu-i atenția, oarecum întretăiată, mereu
zvâcnită înainte, spre ceea ce crede ea că este mai important
în jocul realității, pe care îl vede dincolo. eu
însă, în timpul oprit, de dincoace, mocnind aberant,
pe genunchii ei, alăturați cast, și pe care
ea îi acoperă uneori cu mâna, încet.
(semn că-mi simte privirea, desigur)... și iară
aș vrea să merg, tot mai departe de ea, cu un umblet
apăsat de ploaie, și vântul care îi bate
ei în fereastră să-i amestece chipurile acestea toate.
poezie clasică
de
Mircea Ivănescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice