Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Părinte ( * )
visu-mi se destramă...
din roua dimineții,
în privire,
s-a înălțat uimirea -
adâncă-n fire,
cătând iar Cerul...
prin ceața trupului
privire...
Copilă,
visul nu e stâncă,
e doar nisip ce își adună
firele din gânduri,
din simpla ta privire,
din Privire,
și din tulpina de tăceri,
râzând uimire
spre-a Soarelui
sublimă revenire...
când alb
e datul Soarelui să-ți fie,
velință sufletului,
în a ta pornire,
gândul se-mpacă
și furtuni de stele,
coboară-ncet
prin rodul câmpului...
și iele
încearcă timpului,
măsura-n fapte...
de-aceea ele
se arată doar în noapte,
când pleoapa,
tâmpla o așterne între perne,
când trupul obosit
i-un bulz în piele,
când sufletul
aleargă printre lumi
când tu nu poți să cânți,
să te aduni...
Copilă,
destrămarea-i doar poveste...
visul se-nalță-ntreg,
zăpadă fină-n creste...
și munții
îl alintă,-l cresc pe frunți,
tu doar,
încearcă veșnic,
să-l ajungi...
Părinte,
în tâmpla stângă-mi arde,
inima câmpului
și geana mi se zbate,
de câte ori aștern pe-o pernă,
capul...
mintea-mi adoarme
dar sufletul, săracul,
nici eu nu știu pe unde întâlnește,
herghelii...
în tropot surd l-aud,
prin vijelii...
când roua-n palmă,
blândă mi se-așază,
Lui doar,
îi spun că trupu-mi este
doar o bază,
un zid în care,
sufletul frământă,
tot ce e dor,
ce-i lest,
ce-i sfântă,
Iubirea,
bucuria de a fi,
printre legende,
fir de clipe vii...
Copilă,
lasă candela să ardă...
astrele-ascultă
ruga ta înaltă
și vin pe rând,
prin îngeri te-nconjoară,
cu aripa de vis,
te cheamă,
te-nfioară...
și-ți cresc în tine,
Dorul călător,
de a trăi în ceru-ți,
senin izbăvitor...
poezie
de
Anne Marie Bejliu
din
Gânduri, rânduri
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice