Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cântec despre macii roșii
Ce poate fi mai splendid, sub cerul siniliu,
Pe când adie vântul, într-o amiază caldă,
Ca unduirea verde, a unui lan de grâu -
În care, macii roșii, fragilitatea-și scaldă?
Par, macii, sânge proaspăt ca sângele prelins
Din torturate trupuri, de primi martiri creștini...
Sublim pătează câmpul de-un verde viu, aprins
Și adânc mă înfioară de aceea-mi par divini.
Înseninat de vântul, ce fruntea-mi răcorește,
Pe când în ochi, îmi joacă, o veselă sclipire,
Scrutez peisaju-acesta pictat dumnezeiește
Și-n sufletul meu, pacea, se-mbină cu iubire...
Iubire pentru oameni ce simțământ deplin!
Căci simt că-i iert pe semeni pe mine că mă iert...
Mă simt și serv și rege, sub marea de senin
Perfectă e natura cum Dumnezeu mi-e cert.
Pe câmpuri, pe făgașe, pe margine de șleau
Modest cresc macii roșii și-atât de delicați!
Căs o minune-n sine, nicicum, habar nu au
Și nici nu bagă-n seamă că-n seamă nu-s băgați.
Sublimi - precum natura, și roșii sânge-pur,
Simbolizând iubirea și jertfa totodat',
Stingheri sunt macii-aceștia, sub cerul plin de-azur
Emblema inocenței și-a gândului curat.
În ziua-n care câmpul nu-i va mai izvodi,
Nici grâul pâinea lumii în spic nu va da rod...
Atuncea, lumea noastră, ori se va prăbuși
Ori primeni-va-și fața cu-n nou, curat, norod...
... Ce poate fi mai splendid, sub cerul siniliu,
Pe când șoptește vântul, într-o amiază caldă
Ca unduirea verde, a unui lan de grâu,
În care, macii roșii, fragilitatea-și scaldă?!...
poezie
de
Boris Ioachim
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice