Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Culturistul
Își face ego-ul propriu o cultură
sculptându-și singur corp, cu dalta muncii;
să își câștige mușchii, precum uncii
de preț... Să ne redea frumosul, de natură.
Ascet, își lasă zilnic plăceri proprii
-să-și facă-n trudă trup de vis, o gală-
stupefiând o lume, c-un simbol de-o seară;
făcând-o fremătândă, adulmecat cu ochii.
Se luptă zilnic, ore-ntregi, cu sine
-Fără să-l vadă nimeni- un alpinist;
în fond este mai mult de-un nevăzut artist,
căci e și sculptor și sculptură vie, în vine.
Se drămuiește-n tot, fără excese;
își face viața un calvar... De drag
se devotând pentru ce suntem; un șirag
miozic, de bicepși, de deltoizi, de fese.
Este gigantul din alt timp, un antic
de forță blândă s-etalând în spasme
ritmate... Ne lăsând magii de basme
cu Făt Frumos purtându-și zâna, falnic.
E visul de bărbat, virilul cult
să-și farmece iubita simbol, EA...
Să-i fie etalon de vis, un astru masculin de stea;
o fantezie de-un amor, într-un tumult.
Dar totu-i pe tăișul de-un cuțit,
căci limita-i o coardă-ntinsă, o arcă;
când neuronii zvâcnesc, în fibră se descarcă
săgetuind o inimă fragilă-nspre sfârșit.
Colosul cade ca un fir fragil de ață,
se prăvălind 'nspre nodul din mosor...
Uitat de toți ce-l așteptau, pierdutul dor
ce nu se mai prezintă... Declarat absent la viață!
PS
In memoriam lui Viorel Ristea, 28 de ani,
mort 16 iunie 2011, înaintea galei de la Miami.
poezie
de
Daniel Aurelian Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice