Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Așa grăit-a tata...
... Și, dintr-odată, tata, îmi spune fără glas
Căci gândul său, în creier, ușor mi-se prelinge:
"Băiete, viața asta, e-un chinuit popas
În care nedreptatea, de când e lumea-nvinge..."
Și îmi mai spune tata, cu glas neauzit
Ce mintea mi-o coboară din prea deșartă slavă:
"Băiete, în viața asta, doar banul nemuncit
Deschide orice ușă căci lumea e bolnavă...
Bolnavă de avere, de pizmă de-orice vrei,
Căci calcă pe alături pân' va călca în gol...
Ajungă, însă, zilei, doar răutatea ei
Tu planuri chibzuiește gândindu-le domol;
Nu plăsmui iluzii deșertăciune-i tot -
Nu-i viața cale dreaptă ci drum pietros și greu...
Mândriei pune-i, strașnic, căpăstru peste bot
De vrei să fii prieten cu Bunul Dumnezeu..."
... Așa grăit-a tata cu glas neauzit
Doar mâna tremurândă, ducând-o către tâmplă...
Privesc bătrânu-acesta, de muncă tăbăcit,
Senin privind la toate, ce-n juru-i se întâmplă.
Stăm, amândoi, pe prispă eu gând cutremurat,
El - o statuie vie, de vremuri nesmintită...
Îi mângâie o rază obrazul ars, ridat
Și un surâs-i adie pe fața obosită...
poezie
de
Boris Ioachim
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice