Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Nuielușa vie
O șopârlă cât un deget
Tot aleargă fără preget,
Musafir din miriște
N-are pic de liniște
Și se-nvârte în livadă
Printre pomi, fără să vadă
Merii grei cu mere coapte
Care chicotesc în șoapte:
"De grăbită ce-i surata,
A pocnit în cap lopata,
A mișcat cu coada sapa
Și-a vărsat din cană apa..."
Trupul luciu, arămiu,
Fuge ca argintul viu,
Nu spune măcar "pardon"
Parc-ar fi la maraton!
Mă tot uit și i-am aflat
Pântecele cam umflat.
Uite-acuma s-a oprit,
Mă întreb: ce-o fi zărit?
Ca un sfredel se sucește
Și-o gropiță dichisește
Tocmai bună pentru ea,
Nuielușă sau curea.
Stă în cuib, ce crezi că face?
Scoate ouă. În găoace
Este poate o fetiță
Sau băiat de șopârliță.
Cloșcă este bunul Soare,
Fără dânsul puiul moare.
Cuibul cel albit de ouă
Saltă boabele de rouă
Și din zori spre asfințit
Cu căldură-i ocrotit.
O s-apară puii care
Își vor căuta mâncare
Singurei, fără-ajutor,
C-așa este legea lor.
Șopârlița stă pe-o piatră
Caldă, bună ca o vatră
Și astfel se odihnește,
Vara încă îi tihnește.
Știți de ce se tot zorea?
Vine toamna peste ea
Și puiuții ei prea mici
Pot fi hrană pentru-arici,
Pentru barză, ului, șoim
Sau pot fi loviți de om.
O pisică cam neroadă
A lăsat-o fără coadă;
Lița a avut noroc,
I-a crescut o alta-n loc!
De-o zăriți voi prin fânețe,
Ușurel să-i dați binețe
Că șopârla-i sperioasă
Și-o zbughește către casă.
Ea e veșnic vânătoare,
Apără livada mare
Și mănâncă gâze rele
Ferind roadele de ele.
poezie pentru copii
de
Gabriela Gențiana Groza
din
Lampioanele vii
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice