Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Doina
doina noastră vine de departe,
din anii grei ai țării în furtună,
românii doar de ea au avut parte,
și și-au cântat durerea împreună.
cuvinte vechi, relicve demodate,
la suprafață ies din când în când,
n-au nici istorie și n-au nici date,
din lutul vremii ies mereu plângând.
în marile singurătăți din mine
aud demult un cântec bătrânesc,
mă-ntreb adesea cine-l cântă, cine,
și ce e-n el atâta de firesc?
când morții trec acasă să se culce
după o zi de coasă de pe lunci,
se-aude câteodat-atâtât de dulce
și-mi face zilele fântâni adânci...
la fiecare grea răscruce-a vieții
l-am luat prieten și l-am adorat,
din el s-au adăpat în veci poeții
și cântăreții adesea l-au cântat.
doinița noastră de reîntrupare
venită din străbunii tăi părinți
te cânta pe la case fiecare
că tu ai fost simbol de biruinți.
poezie
de
Ion Ionescu-Bucovu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice