Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Masca lui Faust
port în buzunar masca făpturii mele,
o grimasă plină de amintiri,
talisman al unui trecut scăpat din zăbrele,
un Empedocle care visa printre livezile de cireși in floare,
dorințe, foc, versuri, aventură, iubire
și apoi liniște la margine de imperiu,
când am ieșit din letargie,
un perceptor înfometat mi-a cerut plata
și atunci pasărea albă și-a regăsit refugiul
într-un copac...
să măsori spațiul cu ochii
privind la acidele mizerii
și să tresari
văzând că orice nebunie e ca un lac liniștit
plin de nămoluri,
de smârcurile acestei lumi bolnave.
și atunci ne întrebam:
mai este oare nevoie de speranță
când măștile lumii sunt purtate în buzunare?
ce greu deprindem regulile jocului de teatru
când un adio devine un apus de soare
și poetul își construiește sălasul într-un copac.
arucați măștile să le ia vântul primăverii,
să moară înfoiate de tristețe
să nu mai reprezinte scheletic ideea de frumisețe.
numai cenușa compensează trecutul,
ea dă frâu imaginației
și își trăiește propria metaforă,
fabricând marionete.
fiecare din noi, actori năuciti ai vieții,
ne înălțăm adevăratul chip
pe altarul unui,, memento mori..."
imprudente măști ce suntem
n-am invățat tocmai pasajul esential al vieții,
adică intrările în rolurile noastre,
de aceea avem nevoie de sufleor...
poezie
de
Ion Ionescu-Bucovu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice