Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cântecul primăverii
Izbucnește primăvara prin toți porii-ntregii firi
Iarna-i o monedă calpă, azvârlită-n amintiri;
Despre berze, rândunele despre ce vreți să vă cânt?
Raiul printre noi coboară când e verde pe Pământ.
Râde soarele în barbă, găsind brume-n zori de zi
Doar c-o singură privire, dintr-o dat', le va topi!
Uriaș talger de aur, de sub culmi când se ridică,
Palid, speriat de moarte, frigul tremură de frică.
Muguri, vesel, liliacul, să-și deschidă-i pregătit -
Și când va-nflori, e vremea, să fiu iar îndrăgostit.
Verdele trezește-n mine și-n oricine - dulce dor
Și-nfloresc iubiri, năprasnic, cu învăpăiat fior.
În amiază, din albastrul mării cerului înalt,
Soarele-și veghează servii - rege generos, galant.
Veșnic gureșele vrăbii, chicotesc sub raza sa,
Visând clipa, mult dorită, când în praf se vor scălda.
Văzând abur cald cum iese, din pământ, ca un fuior
Cresc în piept dorințe tandre și-mi simt sufletul ușor.
Mânjii bolții, în hârjoană, rând pe rând, în zi se trec
Și mă îmboldește gândul, într-o doară, să-i întrec.
Ploi de stele scaldă noaptea... Tainic, Universu-ntreg,
Preamărește primăvara și de ce, pot să-nțeleg...
Neclintit, Divinitatea, ne insuflă gând duios
Și orice suflet, cât de sumbru, redevine iar frumos.
Primăvara-i anotimpul cu parfumul cel mai pur,
Ce reinventează viața - cu smarald și cu azur;
Unde ești, copilărie, cu zburdălnicia ta
Să simt, iar, cum mă veghează ca o mamă, steaua mea?...
poezie
de
Boris Ioachim
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice