Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Depresie VIII
E-un aer de sobrietate
În tot ce fac și tot ce spun...
Cândva, eram copil nebun
Azi, mă gândesc prea des la moarte.
Și-albastrul bolții, preaînalt,
Îl tot privesc cu-nfrigurare...
Oare sunt gata de plecare
Spre Cer, spre iad sau spre neant?
Și, totuși, sunt legat de lume
Căci, câteodată-i chiar frumoasă...
Dar când tristețile-i m-apasă
Întunecimi vin să mă-ndrume
Către tărâmuri neștiute
De nimenea dintre cei vii...
Visez limanuri albăstrii -
Dar și genuni de vânt bătute.
Nu știu-aceste gânduri sumbre
De unde și de ce îmi vin...
Oare-ale zilelor venin
Mă tot împinge către umbre?
Și tot mai des, regrete-amare,
Se zbat în suflet cu duiumul...
Viața mi-a trecut ca fumul
În plângeri sterpe, solitare.
În timp de toate-am săvârșit
Și am simțit ce e iubirea -
Căci să iubesc mi-a fost menirea
Deși, adesea-am și urât.
... E-un aer de sobrietate
În fapte și în tot ce spun...
Mi-e dor să fiu copil nebun
Dar știu că asta nu se poate...
poezie
de
Boris Ioachim
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice