Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Rătăcit
cad peste mine satele,
se dărâmă,
șoselele se urcă-n cer,
cerul devine-acoperiș
de șură veche
văruită cu albastru de Voroneț.
țăranii umblă prin sângele meu
cu rarițe, cu pluguri, cu sape și coase,
seceră, treieră timpul la clăci
pe șanțuri, la furcării,
femeile dimineața se închină
și pleacă la apă
cu cobilițele pe umeri,
umple gălețile si sărută soarele
apoi spun rugăciuni în genuinchi
lângă Maica Precista
și trec în tindă, pe vatră,
mestecând făcălețul în aburul mămăligii
sau frământând pâinea-n căpistere
facându-i cruce.
cocoșii de tinichea pe garduri
strigă cât pot că i-a înecat lumina dimineții,
misterul pădurii e-n mine o jungla
prin care sălășluiesc
toate arătările pământului,
păsări de noapte și animale de pradă,
șerpi si lăbârci și muma pădurii,
noaptea în poiene joacă ielele,
fac o horă mare cu luna-n cap
ielind pe flăcăii
care îndrăznesc să le privească.
satele se-adună-n icoane de sfinti
și merg spre biserica veche
în care se aud
toate numele țăranilor,
pomenite de preot,
de la naștere până la moarte.
sunt doar spirite
care-și vorbesc
unii altora
despre ce-au petrecut ei prin lume.
mă preumblu zilnic pe ulițile strâmbe,
năpădite de buruieni
și întreb singurătatea
cine a stat aici sau acolo
în casele acelea
care-au căzut într-o rână.
nu-mi răspunde nimeni...
plec acasă și visez
cai verzi pe pereți dintr-o lume
care-a trecut pasul în alte vieți,
dincolo de hotarul nostru,
degeaba o mai caut...
poezie
de
Ion Ionescu-Bucovu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice