Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Scrisoarea
În metronom numai aluzii
O sonerie, o scrisoare
Primesc pe preșuri zburătoare
De la o bursă de iluzii
Și n-am curajul s-o deschid
Cocorii tineri fără număr
Mi se așează blând pe umăr
Și mă îndeamnă s-o deschid
Ce căi ascunzi tu, subterane
Cu scrisul tău indescifrabil
Când orice zbor în dirijabil
E plin de riscuri veterane?
O neglijez pe noptieră
Cascade vag îmi asaltează
Zadarnic vigilența trează
Pe-aceeași veche filieră
Poate vreo rudă dispărută
Să-mi fi lăsat vreo moștenire?
Eh aș, la simple ei citire
De andrisant, văd o bancrută!
Frustrarea duce la impact
Și abstinența la virtute
Busole sar din ace. Nu te
Mai amăgi lipsit de tact.
Deschide-o. Încă nu. Și totuși
Își joacă rolul ei prudența
Că tot privesc corespondența
Ca un buchet târziu de lotuși.
Și-o presimțire mă apasă
Ca o somație scadentă
Scrisoarea asta decadentă
Ca niște struguri de melasă;
Noroc să fie? Ghinionul,
Care mă știe mult mai bine?
Cu banii pentru aspirine,
Nu pot să strâng eu milionul;
Statui de var, scrisori surpriză
Și tot elanul retezat
Pe piscuri, sus pe Retezat
Adie vag de tot o briză.
poezie
de
Ion Untaru
din
Condorul
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice