Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Mai spune-mi vorbe de iubire...
Mai spune-mi, fată, vorbe de iubire
Căci tinerețea mi s-a risipit...
Și, astfel, tu, frumoaso, dă-mi de știre
Că încă mai sunt viu și n-am murit.
Te uită, tâmplele, de mult mi-s ninse
Și riduri, lângă ochii-mi triști, se strâng...
Luminile sub pleoapa lor sunt stinse
Și-n suflet, aspre toamne, îmi tot plâng.
Ușor e să rostești că tinerețea
E doar un vis plin de deșertăciuni...
De-abia când dă târcoale bătrânețea
Descoperi ale ei preadulci minuni.
Căci, ce-ar putea mai minunat să fie,
Decât visări-duium să tot urzești?!
Când boarea tinereții îți adie
Prin suflet și doar măreții tânjești?
Hai, cântă-mi, fată dulce, alintată,
Un cântec melancolic, visător
Care să-nceapă cu "a fost odată"
Iar eu să mă visez nemuritor...
Nu râde, fată, tinerețea-ți caldă
Și plină de tandreți și de visări,
Treptat, ușor, cu anii, o să-ți scadă -
Și ție, ți-s-or tot închide zări.
Dar, astăzi, când tu ești boboc de floare
Și viu miroși a înflorit cais,
Cântă-mi - cu via, dulcea ta candoare,
Și cântu-ți să mă-mbete ca un vis.
Și, legănat de dulcea ta cântare -
Ororile vieții ducă-se-n uitări!
Atinge-mă c-o fină sărutare
Să-mi amintesc ce-nseamnă sărutări...
poezie
de
Boris Ioachim
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice