Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Două cuvinte
tăcerile ard, înăutru se zbat
scoarța copacului scrijelită, nu le uită
în piatră sunt săpate, vântul le poartă
buze neștiute, din adânc le rostesc
bobul unei lacrimi, cu ele-n durere coboară
scrise și spuse, litere, formați doar două cuvinte
ochii le privesc, ce mult le doresc
genele le strâng, în izvoare zăgăzuite
sunt doar două, în inimi sădite
luciul apei, în oglindă le caută
pe chipuri din lumi, de altădată
pe-o bancă stau așezate, castanul suspină
curmătura răsăritului, le învârte într-un nor
cerul le citește, pe fețe însorite
apusul încet, în brațe le-adorm
noaptea le ascunde, printre trupuri dezvelite
căpițe de fân, cu miros de toamnă târzie
le păstrează-n tainice nopți, răsucite spre stele
și cateodată
o hârtie albă, mică, c-o lacrimă împăturită
zboară prin colbul drumului, uneori de vânt izgonită
cu ele, cele două cuvinte
poezie
de
Viorel Muha
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice