Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Furia de a fi român (III)
Slăvită fie clipa, în care acest popor
A răsărit în lume ca apa din izvor!
Și-a străbătut veleaturi și scârbe și stihii
Dar casele și țara nu și-a lăsat pustii...
O! Blestemat e ceasul în care, fără spor,
Și-a așezat în frunte o coadă de topor,
Ce s-a ițit bicisnic, predestinat, pesemne,
Să își prefacă codrul în așchii și în lemne,
De foc sau de vânzare, la orice venetic,
Venit din depărtare la prețuri de nimic.
După viteji de seamă, astăzi, ne-a pus capacul
Un neica-nimeni, care, făcut-a pact cu dracul
Să ducă-această țară în iadul fără fund...
De fapt, sunt doi bicisnici: unu-ngâmfat și scund,
Iar altu-n fruntea țării, golan și crăcănat,
Hlizește-se întruna, la-al neamului oftat...
Rostește-se, adesea, un banc nefericit:
"Frumos este tărâmul păcat că-i locuit."
Dar cum s-aleagă, oare, acești creștini frumoși,
Conducători de seamă, din roi de mincinoși?!
Promit marea cu ciurul s-o care-n vârf de munte
Și unde nu sunt ape - promit să facă punte...
O, preafrumoasă țară, veni-va vreun soroc
Să-ți dea și ție, Domnul, o țâră de noroc?!
Căci prea bătut de soartă, de hoți și de nevoi,
Azi, ai ajuns cu fruntea nu-n țărnă, ci-n noroi.
Și ți-ai trimis la muncă, în lume prin străini
Pe fiii tăi... să fie umili pe bani puțini;
Nu știu cum ți-o fi soarta căci nu proorocesc
Cu bune și cu rele eu, totuși, te iubesc.
Știu că patetic sună, aceste vorbe, acum -
Când ce-au lăsat străbunii s-a prefăcut în scrum:
Tradiții și-obiceiuri, cuvânt bun și bun-simț
Ciuntite sunt de șmecheri și de-ai prostiei zimți...
Dar, poate că, odată, scăpați de-acești moroi,
Ce stau pe capul țării scăpa-vei de nevoi.
poezie
de
Boris Ioachim
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice