Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Dumnezeu
Mergând pe străzi, privirea cumpărase
din fiecare lucru câte-o parte:
umbrare verzi, brățări și chiparoase
ca lacrima iubitelor din carte
vitrine mari, acoperind cu-atlazuri
mucegăiala sufletelor slute,
și fărădelegi, și intrigi, și pervazuri
în care-au stat idile ne-ncepute.
Copil venit din măguri și viroage,
coroanelor copacilor oceanici
îngenuncheau sub ape, să se roage,
cu anterie gemene, de panici,
Am fost în temple,-n temniți și-n spitale,
m-au întâlnit singurătăți și crime.
Inscripții rari din lume paradoxale
pătau viori... Și-am fost în țintirime.
Cu-nmlădieri de caste diminețe, -
burice albe și bacante goale.
Marchizele, verandele, costumul
de pantomimă-al fețelor confuze,
prin care-n zori se furișau ca fumul
madone reci, cu zâmbetul pe buze,
m-aplaudau... Superbul Gură-Cască
plecat să facă lumea mai frumoasă,
cu câteva iluzii într-o bască,
sub care-ncep păianjenii să coasă...
Prin smoalele asfaltului, cărunte,
vuia orașul, - lacomă comoară -
îmi lua speranța de pe frunte
și te-am pierdut atunci întâia oară.
Pe urmă, rând pe rând...
Din depărtarea
atâtor codri tineri de hazarde,
ca doi străini pe care întâmplarea
i-a hărăzit aceleiași mansarde,
Ne întâlneam pe scări,
treceam pe-alături
și, obosit de gândurile mele,
nu ți-am mai spus de nori
sau de omături
mi-aștern pe cuget cârduri de boccele.
Era o zi cu soare... Vălmășaguri
de oameni îmbulziți priveau în aer.
Mi s-a părut că-n loc de ei văd steaguri,
înlăstărind cu firele de caier.
Iar miezul ghicitorilor rotunde
lua-nfățișări de-oracol sau de goarne.
Și niște mingi veneau de nu știu unde,
și niște flăcări luau orașu-n coarne.
Te-am căutat atunci sub gluga verii, -
mi-era atât de dor de revedere!
Nu mai stăteai acolo de puzderii
de ani... Regretul moțăia-n cuiere.
Și-am înțeles că n-or să ne mai pară
în nici un fel albastrele-altitudini,
Tu - izolat în tine ca o țară.
eu - ros de timp și de incertitudini.
Singurătatea s-a-mpărțit în două
M-am izgonit pe rând din fiecare,
să nu mă știe nici rugina nouă,
nici forfota bătrânelor pojare.
Ne despărțeam... O! cine mă întreabă
de cei ce nu-s? de cei ce-au fost pe vremuri?
Mulțimea vinde îngeri la tarabă
și arlechinii mor în Bethleemuri.
Azi încărcat de clopote și racle
ca o istorie domnească de zavistii,
încerc zadarnic strâmbele șperacle
în care mi-am rupt florile bastistei.
Ori bat în van... Auzul tău mă lasă,
drumeții-s reci, mansardele deșarte -
o! cel puțin de-ar fi rămas frumoasă
prăpastia de dor ce ne desparte...
Înconvoiat în el ca un ciorchine
pe țâțele-ncălzitei nicovale,
prin basca ruptă plânge lângă mine
superbul Gură-Cască în sandale.
Mireasmă vine țeapă vremii boantă,
acoperă-mi-l, lacrimă de Parce
și-nchide-n mine, Doamne, ca-ntr-o plantă,
căința ta de-a nu te mai întoarce...
poezie celebră
de
Ion Caraion
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice