Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Privesc la două lumi
Privesc în ceață
Într-o lume incorectă,
Mă uit în jur și văd balanța
Dintre tristețe și fericire.
Mă uit într-o oglindă înnegrită de atâtea vise
Și văd sufletu-mi gol.
E poate o enigmă,
Deși, poate, destinul și-a dorit...
În jurul meu negura se întețește,
Acum este de netrecut.
Iar eu, un simplu om
Într-o lume-a nimănui,
Observ doar răutate
Oglinda mi se sparge,
Nu mă mai uit la ea!
Acum privesc doar lumea
Fără reflexia ei.
Și ce să văd?! Lumină!
Un suflet mult mai plin
Sunt două lumi distincte,
Sunt lumi fără destin.
Pe care dintre ele să o aleg acum?
Cioburile îmi sclipesc...
Privesc la ele, îmi răspund...
De ce să vezi ceea ce nu e bun?
De ce să nu privim lumina?
De ce te uiți în ceață?
Mă uit în jurul meu,
E-o lume ce dispare,
Ce are-un singur loc
Mă uit în întuneric,
Mă uit și în lumină...
O barieră le desparte,
Cioburile le îmbină.
Unde să stau? Unde mă duc?
În negura fără trecut?
Nu!
E o lume rece-acolo
O lume-n care sufletul mi-e gol
Dar nici în lumea cu căldură
Nu m-aș duce e prea mult!
O privire să doboare o lacrimă fără trecut?
Într-o lume adevărată nu există limite
E căldură și răcoare
E prezent și e trecut
E un univers comun.
poezie
de
Anabella Eliza Cotovanu
din
Complotul simțurilor
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice