Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Amiază pașnică
Ce proaspată mireasmă de catină, de coajă
Și de polen și sevă în jur s-a risipit;
Copacul, plin de soare, își picură-a lui vrajă;
Un har divin în parcul imens s-a-nstăpânit.
Frunzișurile limpezi par crețe, moi dantele;
Și iarba și sămânța și mugurul verzui,
Cu sclipete-argintate, par verzi, mici păsărele;
Nu-i primavară numai, deși nici vară nu-i!
Ce străluciri, ce poze de încântare pline!
Flori de migdal și piersic, corolele clătind,
Vibrează ca o roză roire de albine,
Cu inima parfumate și guri spre noi tânjind.
Nimic nu mișcă. Pacea-i deplină în natură!
Pe la fereste, storuri de trestii odihnesc;
Chiar gazele-n nisipuri, sub umbra de răsura,
Au amețit de parcă, sfârșite, se topesc.
Nu simți nimic, nici vârsta, nici doruri, nici regrete;
Ești un copil, ce cată, nestânjenit și pur,
Cu brațele intinse, pe țărm să se desfete
Pe pajiștea tivită de cerul de azur.
Ce bun, ce lent e totul, ce liniște descinde...
Și totuși, obsedante, moi griji parcă respir;
Brusc, liniștea aceasta tot sufletu-mi cuprinde.
O, Doamne, Doamne, iată: e-aproape un delir!
poezie
de
Anna de Noailles
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice