Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Har de părinte
N-am să știu, de vreodată ai dat lacrimă... în gând-
la amintire din vremi, de altădată- nici când.
De-ai luat timp, să-ți revezi, început de copil
cu zulufii în vânt, stând desculț, c-un mobil
cu roți de lemn, luat cadou, de părinți... of, săraci;
ce-au lăsat de la ei, să-și ia grâne-n desagi...
Ce-ți privesc, cu mult drag, turuitu-ți din gură-
cum motorul- prin colbul, numit bătătură.
Își iau timp pentru tine- devenitul lor cult-
ca să-i bucuri de bine; cel pierdut, de demult.
Fericiți, ne avuții, de pe ulița în sat...
ce-au căsuță-n paiantă și servici pe la stat.
Film, apoi se derulă. Oh... la școală te duci,
îmbrăcat cu tot nou, și-n pantofi, nu papuci...
să fii în rând, cu ceilalți, tu, speranța de mâine;
să-i întreci, ce n-au fost, niciodată. Să ai pâine
ușoară, doar ție-ți, căci de ei, nu-s nevoi;
vor trăi doar din vis, până-n lumea de-apoi.
De al lor gând, să n-ai griji. Vor, să fii fericit,
sănătos, cu bani mulți și cu faimă... vestit.
Doar să uiți de- amintiri- că n-ai bani, ca să pierzi-
vorbe lor, să trimiți, sau să vii, ca să-i vezi!
Stau, în seară, întinși, pe sofa, făcut pat;
mobilă ce-ai trimis, din restantul schimbat...
Și cu lacrimi în ochi și sclipiri de visare,
se tot uită, la poze- de ești mic, sau ești mare-
în odaia, cu cruce și cu candelă, arzând...
și cu poza-ți icoană, în locul, de sfânt.
În cel timp, ce tu stai, și-n oraș de lumini,
La nou fiu, cu prieteni... paharul închini.
poezie
de
Daniel Aurelian Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice