Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Bucefal
Aleargă mânzul nostru, ba zvârle, se cabrează,
Gonește nebunește și sare peste tot,
Cât timp stăpânu-nvață cu însuși Aristot,
Dar când la dânsu-l cheamă, pe loc îngenunchează.
Un animal din soare, o splendidă făptură,
Născut sub zodii faste, ca un trimis divin,
Crescut în Macedonia pentru măreț destin,
Ne-nduplecat primește, un singur frâu în gură.
Încremenea cu teama de umbra-i pământească,
Dar ne-nfricat se-arată în aspre bătălii,
Unde un rege mândru-l va duce prin câmpii-n
Adâncurile Persiei, voind s-o cucerească.
Când Marele-Alexandru pe Bucefal îl pierde,
În crâncene războaie, el, un mormânt-oraș
Poruncă iute-aruncă să-i facă de sălaș,
Tovarășului care nu-i chip să-l mai desmierde.
Așa s-a scris legenda cu-n armăsar iubit,
Ce-n aspre cavalcade mereu biruitor
A stat ca și stăpânul atot-cuceritor,
Cu fața toată viața, mereu spre răsărit.
poezie
de
Ovidiu Oană
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice