Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Post-mortem
Ne-am legat în fiecare zi la ochi
de-a baba oarba, de-a v-ați ascunselea ne jucam
pe tabla mare de sah, orașul
plin de pioni buimaci, regi și regine
ținându-se de mână
și nebuni, mulți nebuni.
Am uitat ce am vrut să-ți spun în nopțile
în care mă ascultai cu ochii împânziți
cu dragoste și momente
mi-am amintit acum, post-mortem
un cadavru visător
plin de cuvinte sfârșite de timp
stinse cu ceară.
În plămâni nu mai e aer
doar cerneala pe care am înghițit-o
sărutându-ți scrisorile
doar sarea pe care am strâns-o
de pe buzele înmuiate în lacrimi
și, din când în când, în apa mării.
Pe trotuarul pe care sunt acum întinsă
privind cerul cu ochii închiși
au pășit, pe rând, fără să se uite în direcția mea,
doi copii blonzi, râzând
o domnișoaraă strigând la telefonul mobil
nevinovat de altfel
un bătrân și o bătrână, față în față, spate în spate
prinși într-o tăcere mai gravă
decât tăcerea mea.
Și mi-am dat seama, puțin prea târziu,
Că viața e frumoasă.
poezie
de
Diana Dancu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice